11:52

Politica naibii

Prajiturica scrisa de Tea

De cateva zile bune ma cert cu multa lume din cauza politicii. Si nu cred ca sunt singura. La un moment dat te ia si durerea de burta si te saturi, de TOT! Atat am de zis: sunt alta persoana care isi uraste tara.


Dupa alegeri, sper sa n-o urasc si mai tare ca n-o sa plec decat peste 2 ani.

Punct.

Trist. Suntem o tara de tristi. O tara de emo!!! Hai sa ne taiem vinetele :))))


11:52

Milk Duds 1963

Prajiturica scrisa de Tea

Terminand de citit "Pozitionarea" (hai radeti de titlu :))) de Al. Ries si Jack Trout, am observat ca mi-am notat la sfarsit: "de vazut reclama la Milk Duds. Aia cu gura. " Am cautat pe youtube, m-am uitat pe gugle, n-am gasit, frate nicio reclama cu gura :|. In schimb, am dat peste un spot foarte vechi, care m-a amuzat, gandindu-ma cat de usor era sa promovezi pe vremuri un produs si cat de greu e acum (ca au aparut cu miile). Cred ca Milk Duds-urile astea sunt un fel de Maltesers ...

13:07

Frica de timp

Prajiturica scrisa de Tea




Timpul... e ca un ghimpe.
Te asezi undeva si te ridici repede, pentru ca a trecut. Ghimpele se afla pe scaun, dar tu nu-l vezi; acum te asezi pe un scaun, imediat in momentul urmator fugi. Fugi, pentru ca stii ca ai de facut mai multe si nu ai cand. Mergi pe strada, pas grabit, pentru ca ghimpii se afla peste tot. Trebuie sa ajungi undeva, dar hai mai repede!

Timpul... zboara.
N-are aripi, dar totusi zboara. Nu-l vezi, dar trece razant pe langa urechea ta, cand tu stai linistit si bei o ceasca de cafea dimineata si rontai un biscuite. Nu-l auzi, dar este cu atat mai zgomotos cu cat asculti muzica mai tare in casti in metrou cand iesi in oras. Nu-l simti, dar te cuprinde cu viteza atunci cand fumul tigarii tale te invaluie, la o cafenea, cu prietenii.

Timpul... ne impinge.
Te trezesti, stii ca ai ceva de facut, niciodata nu stai degeaba. Impins de la spate de timp, treci printr-un stres zilnic. In medie, un om munceste 42 de ore pe zi. Cum e posibil asa ceva? Datorita tehnologiei - ziua nu mai are 24 de ore, desi tie ti se pare si mai scurta decat in anii precedenti. Dar nu-i nimic, treburile tale si timpul se compreseaza. Ca doi pereti paraleli ai unei camere, care se apropie de tine, incet, dorind sa te impinga.

Timpul... se scurge.
Te opresti intr-o zi langa o fantana si o privesti. Observi cum apa se scurge - ca si timpul, apa e la fel. Ambele sunt trecatoare. Nu vrei sa te asezi pe banca si sa te uiti la ceas pentru ca vei fi tras in jos odata cu apa. Stii ca un moment de relaxare, de privit in gol si de reflectat asupra propriilor ganduri costa enorm. Si tu vrei sa economisesti, sa pastrezi acel timp si sa-l dedici asupra lucrurilor pe care le crezi mai complicate. Uiti de lucrurile marunte - crezi tu ca nu mai au valoare.

Timpul... ne schimba.
Acum sunt aici... atunci eram acum.


01:19

Cosmarul II

Prajiturica scrisa de Tea


Am avut iar un cosmar. Eram altcineva. Puteam sa zic ce vreau si cand vreau, aveam un suflet schimbat. Din tot ce-l formeaza pe om, sufletul nu poate fi decat modelat, dar nu inlocuit. Eu eram altcineva. Puteam sa rostesc cu voce tare cuvinte pe care nici nu le-as fi gandit. Aveam o altfel de putere, de fapt, eram un om mai bun. Mergeam pe strada si imbratisam oameni.

Totul frumos. Cosmarul insa erau ceilalti. Ceilalti treceau pe langa mine cu indiferenta, ori de cate ori imi insuseam un zambet sau deschideam bratele. Oamenii n-aveau expresii.
Ma ocoleau si se ocoleau. Nimeni nu vorbea cu nimeni, mersul lor era robotic. Drumul lor era unul banal: acasa - munca - acasa. Probabil ca nu aveau nici timp de dormit, caci toti se grabeau, cu servietele lor ingreunate de mii si mii de foi, proiecte si idei, care odata ar fi fost originale daca nu s-ar fi triplat numarul iubitorilor de munca la birou. La birou stai. Gandesti mai mult decat afara, dar stai macar pe scaunul ala afurisit.

08:23

Cosmarul I

Prajiturica scrisa de Tea


Am avut iar acelasi cosmar. Eu incercam sa fug de distrugere, dar ma invaluiam in tot fumul acela agasant. Maini si voci ma prindeau de fiecare parte a corpului, nu stiu cum, dar ma trageau inapoi; eu incercam sa scap. Stiam ca acea camera isi dorea sa-mi faca rau, sa ma prinda in mrejele ei si sa devin altcineva.

"M-auzi?"
O voce. Ciudata. Nu trebuia s-o aud, incerc sa ignor, prefacandu-ma ca nu aud. Nu vreau sa accept idei noi, sa imbratisez distrugerea. Nu vreau sa fac parte din cosmar sau sa fiu parte din camera asta. Sunt in camera asta. N-am scapat inca. Unde ma aflu? Ce se intampla?

05:32

Artificial

Prajiturica scrisa de Tea


Este un cuvant care poate caracteriza marea majoritate a oamenilor pentru ca, unde te uiti dai de aceleasi miscari robotice, aceleasi ganduri plictisitoare, insusiri ale oamenilor artificiali. Ipocrizia, aroganta si persuasiunea indivizilor din jurul tau te fac sa ...sari in sus. Nu intelegi. Nu-i intelegi. Nu intelegi de ce incearca sa inteleaga ce au vrut sa le transmita gandurile lor neintelese.

De ce sa radem la o gluma proasta?
De ce sa ne facem o parere despre un om doar dintr-un singur text?
Unde vom ajunge comunicand astfel?
Vom deveni cu totii niste roboti, cu expresii false, menite a le pastra doar ca sa dam o IMPRESIE.
Va credeti toti impatimiti ai artei, al bunului gust, dar n-ati stat un minut macar o data in viata sa priviti ceva estetic.
Omul nu mai stie sa transmita o stare pe care s-o imbratiseze toti. Ne exprimam ideile si gusturile privind lucrurile din jurul nostru, dar vorbim fara sa stim. Facem totul fara sens. Mult si prost, fotografii facute cu aparate mari, in spatele carora nu se ascunde nicio poveste.
Asa cum si in tablouri, fotografii ne aratam starile noastre de zi cu zi, asa si prin scris. La fel, exista gusturi si gusturi, dar de ce sa folosesti cuvinte mari cand esti un om atat de mic?

02:47

Romanii se ataca singuri

Prajiturica scrisa de Tea

Nu stiu daca ati observat, dar cum apare un articol socant pe un site, romanul incepe sa protesteze, sa comenteze si sa se certe cu monitorul. Cum se intampla asta? Unul scrie ceva, si altuia nu-i convine. Incepe sa completeze casuta de comentarii cu limbajul sau anagramat, alarmat si revoltat ca "nui posibil ashea cv!". Ca sa vada ce valva a facut pe site, el va sta toata ziua si va da refreshuri pe aceeasi pagina cu stirea socanta.
Pana a doua zi dimineata, romanul nostru revoltat a dat 30 de commenturi. Multe reply-uri au continut injuraturi, cuvinte de "lauda", etc. Cearta continua inca o saptamana, cei mai "rasariti" nici macar nu citesc celelalte comentarii si asa se ajunge ca cineva zice ca totul e "fake" si articolul tot consacrat e. Desi e o stire clar stupida si falsa, din care totul se deduce logic ca nu este posibil acel lucru, romanul comenteaza. Chiar si dupa 1 an dupa ce o persoana un pic mai homo sapiens decat maimuta constata ca stirea nu este adevarata.