Gol

Nu cred că există fotografie care să exprime acest tip de gol. Cea de sus cred că se apropie, cât de cât, de aspectul său. Este golul pe care îl ai atunci când ţi se fură ceva. Lucrul poate fi însă furat şi din frigider şi poţi rămâne cu golul acela din stomac zile întregi dacă nu ieşi din casă. Dar tot mai puternic este cel interior. Sentimentul acela, ca şi cum te-ai uita în tine, ai căuta un răspuns gândindu-te, şi acest lucru îl faci ştiind că nu ai nicio şansă să afli ceva, nimic nu se compară, acesta fiind înlocuit în final cu un GOL. Sentimentul se transformă într-un vârtej de gânduri care te trage tot mai jos, te duce tot mai departe şi te azvârle cu putere în câmpia cu semne de întrebare. Greutatea acestor semne le simţi cât mai mult, căci vântul de nicăieri bate cu putere, strategic, pentru a le dărâma peste tine. Şi te întrebi singur "Unde sunt semnele de întrebare? Nu le văd...dar simt totuşi că mă apasă ceva greu, foarte greu..." şi îţi dai seama că nu e nevoie să ştii că e un material palpabil care stă în calea ta, pentru că ceea ce nu vezi este mai puternic decât ceea ce vezi. Oricât de mult te-ai chinui să dai la o parte acea greutate, în ciuda faptului că ştii că, material, nu este acolo, nu vei reuşi. Şi dacă vei reuşi, atunci eşti om mare. Ai rezolvat o problema şi ai ieşit din gol. Măcar pentru o perioadă...